Dragostea – acțiunea suverană a lui Dumnezeu
Dragostea este o însușire fundamentală a lui Dumnezeu, sursa ei este Dumnezeu Însuși.
Este uimitoare capacitatea infinită pe care o are Dumnezeu de a iubi, cine poate s-o cuprindă? Tot ce există în univers gravitează în jurul dragostei incomensurabile a lui Dumnezeu. Biblia scoate în evidență posibilitatea experimentării dragostei lui Dumnezeu de către cel ce se găsește în relație cu El: „Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el” 1 Ioan 4:16.
Acceptarea lui Isus Cristos în inimă și încrederea în lucrarea Lui de mântuire este mijlocul de a intra in relație cu Dumnezeu.În preștiința Sa, Dumnezeu a ales să iubească umanitatea, în pofida refuzului ei de a I se supune, și aceasta, chiar mai înainte de aducerea în existență a universului. Planul de mântuire care prevedea dragostea divină unită cu jertfirea pe cruce a lui Isus Cristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost conceput din eternitate. Pentru o mare masă de oameni rămâne enigmatică hotărârea Dumnezeului atotputernic de a-L trimite în lume pe Fiul Său. Dacă se cere o pedeapsă pentru neascultarea de Dumnezeu, atunci numai un Dumnezeu iubitor, dar și drept poate să o achite. Un astfel de act suveran e demonstrația clară a faptului că Dumnezeu nu ne-a creat pentru a suferi veşnic datorită păcatului, ci pentru a beneficia de o răscumpărare veșnică datorită dragostei și bunătății Sale. Biblia afirmă convingător că: „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața vecinică.” Ioan 3:16
Totuși, dragostea lui Dumnezeu devine efectivă și salvatoare, numai pentru cei care cred în Cristos. Refuzul oamenilor de a se încredere în Dumnezeu nu e întemeiat, fiindcă Dumnezeu a oferit totul.
Preocuparea tuturor celor care au experimentat dragostea ca acțiune suverană, dar și salvatoare a lui Dumnezeu e să devină ei înșiși modele demne care să aducă pe alți oameni în relație cu Dumnezeu. Fiind sensibilizați de Duhul lui Dumnezeu se poate reuși înlăturarea acțiunilor egoiste proprii pentru a promova dragostea lui Dumnezeu în lume.
Dan Purcar
Sfinţi, datorită Lui!
Când vorbim despre totala încredere în Hristos, ar trebui să ne referim nu doar la acea încredere în puterea Lui de a ne mântui ci și la încrederea în puterea Lui de a ne păstra sfinţi. Trebuie să ne încredem în Duhul Său că ne apără și ne ajută să semănăm tot mai mult cu Isus. Să ne gândim la propria noastră mărturie: la un moment dat am fost despărțiți [...]
Meditație: A, B, C, d, e…
Acum e momentul să luptăm. Biruința e a noastră - se ştie - ‚ Când toate-acestea n-or să mai fie, Doar El mai rămâne. doar El pe vecie ... Este o zi de har să fii în viaţă! Fii bun în ea. fii blând. smerit... Gândul să-ți fie Lui supus în toate - Harul e darul ce ne-a unit. Iubeşte pe Domnul şi mila, dreptatea Jocul cu focul nu-i pentru noi. [...]
Cine e mai responsabil?
„A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”” Ioan 18:9E interesant cum mulți creștini în bisericile noastre evanghelice înțeleg că responsabilitatea unei biserici funcționale aparține doar unui grup de oameni sau chiar numai unui singur om...Sau probabil că fiecare ar spune: „Da, frate toți suntem responsabili, dar ei sunt MAI responsabili!” Cu alte cuvinte, acceptăm [...]
and then